Ce este situația de forță majoră?
Evenimentele de forţă majoră sunt, de cele mai multe ori, fenomene naturale extraordinare, străine de activitatea şi de voinţa omului, cum sunt cutremurele, inundaţiile catastrofale, trăsnetele şi alte fenomene naturale neobişnuite. Chiar şi unele evenimente sociale extraordinare, provocate de oameni, precum revoluţiile sau războaiele, au fost catalogate drept cazuri de forţă majoră. Mai jos explicăm pe scurt ce este o situație de forță majoră, când o putem invoca și cum sunt afectate obligațiile contractuale. Mai mult, ne vom referi în mod special la încălcările contractuale și vom examina în ansamblu situația apărută.
Ce înseamnă forța majoră și când se poate invoca?
Expresia de forță majoră este una familiară pentru mulți și o putem auzi în multe contexte. Conceptul însuși este unul dintre cazurile de situații care se află în afara controlului. Literal, expresia latină vis maior înseamnă „forță mai mare”, iar în conștiința publică este folosit și interpretat astfel: o circumstanță constrângătoare neprevăzută și imposibil de eliminat, care împiedică îndeplinirea unei obligații. În continuare, vom analiza când poate fi vorba de o situație de forță majoră în sens juridic și ce înțelegem prin aceasta. Este esențial să se înțeleagă că evaluarea dacă un anumit eveniment reprezintă forță majoră este la discreția judecătorului.
Clauzele contractuale sunt esențiale, întrucât „dacă părțile nu au elaborat un set de reguli referitor la acest aspect în contract, în cazul contractelor încheiate conform legislației române trebuie verificate prevederile Codului Civil al României”. Dacă legea nu prevede altfel sau părţile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz fortuit. Conform Codului Civil al României, dacă debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat şi în caz de forţă majoră, dacă afost generată de fapta victimei sau a terţului.
În cazul fiecărui contract aflat sub jurisdicția dreptului român, instanța verifică îndeplinirea următoarelor condiții, dacă părțile nu pot ajunge la acord comun și inițiează o procedură legală:
- Inevitabilitate și diligență rezonabilă
- Imprevizibilitate
- Neimputabilitate
Inevitabilitate și diligență rezonabilă
În definirea inevitabilității, un concept esențial este diligența rezonabilă în raport cu fiecare participant și situație. Prin urmare, dacă partea contractantă a procedat cu nivelul de diligență așteptat și, chiar și în aceste condiții, evenimentul care a produs daune altei părți s-a întâmplat, subiectul poate fi exonerat de responsabilitate. În mod similar, ceea ce ar fi putut fi prevenit cu diligența așteptată nu poate fi considerat în niciun caz ca fiind forță majoră. Desigur, în fața instanței, partea contractantă trebuie să demonstreze că nu era rezonabil de așteptat de la ea să prevină situația care a cauzat dauna sau să atenueze daunele care au rezultat. Un exemplu simplu: Deși nu putem anticipa intensitatea rafalelor de vânt sau prezența defectelor de drum în timpul transportului, încărcătura trebuie, totuși, fixată cu o grijă și o rigurozitate adecvată, respectând standardele de siguranță și diligență necesare.
Imprevizibilitate
Un factor determinant al forței majore la momentul încheierii contractului este imprevizibilitatea, deoarece ceea ce poate fi anticipat permite probabil și apărarea împotriva acestuia. În acest caz, este necesar să se dovedească că, la momentul încheierii contractului, de exemplu, izbucnirea unei pandemii nu era previzibilă.
Dacă sunteți pe cale să încheiați un contract nou, trebuie să rețineți că este absolut necesar să reglementați în prealabil aspectele legate de răspunderea pentru încălcarea contractului precum și întrebările legate de forța majoră.
Neimputabilitate
Fără îndoială, neimputabilitatea este și ea relevantă pentru subiect, având în vedere că partea obligată ar putea fi cea care a inițiat sau influențat procesul ce a generat o forță externă insurmontabilă sau să fi influențat forța exterioară într-un mod, care a făcut-o de neînvins.
De asemenea, din păcate, există o concepție greșită în conștiința publică conform căreia anumite servicii ale contractului pot fi suspendate, fie parțial, fie integral, pe o perioadă temporară. Însă dacă invocăm forța majoră și instanța judecătorească o acceptă, aceasta duce la încetarea contractului nostru. Astfel, de exemplu, nu se poate invoca forța majoră în scopul reducerii chiriei de plată, dar se poate invoca pentru cazul în care îndeplinirea contractului devine imposibilă. În cazul din urmă, contractul de închiriere încetează din motive neimputabile a părților, și nu le rămâne altceva de făcut decât să se regleze conturile între ele. După înlăturarea situației de forță majoră, nu este deloc sigur că putem încheia din nou contractul nostru cu partenerul anterior, de aceea se recomandă să ne gândim bine dacă dorim să reziliem contractul.
Totodată, atragem atenția că nu există impedimente juridice la stabilirea unor condiții contractuale diferite cu partenerul. Contractul nostru poate prevedea reguli detaliate diferite, de exemplu că pe durata forței majore, contractul se suspendă, iar după încetarea situației, colaborarea noastră va continua în condițiile anterioare.
Forța majoră în practică la instanțele judecătorești din România
Teoria este aceeași ca și în cazul diferenței dintre condițiile forței majore și ale cazului fortuit, din perspectiva persoanei la care ne raportăm pentru a verifica îndeplinirea condiției imprevizibilității. În orice caz, tot instanța de judecată va fi cea, care va confirma sau nu, îndeplinirea acestei condiții.Cu titlu de exemplu, în cazul unei crize economice, debitorul va invoca impreviziunea, în cazul în care contractul este unul cu executarea succesivă si obligațiile sale contractuale devin excesiv de oneroase, întrucât acest eveniment nu ar fi putut fi prevăzut la data semnării contractului, însă nici nu poate fi considerat un caz fortuit. O dovadă clară a acestui fapt este că nici măcar criza economică globală din 2008 nu a fost acceptată ca situație de forță majoră. Într-adevăr, forța majoră presupune nu doar existența unei circumstanțe aflate în afara controlului firmei respective, dar este o condiție importantă și faptul ca firma respectivă să fi fost împiedicată în mod direct de această circumstanță în îndeplinirea obligațiilor sale contractuale. În mod similar, situația legată de coronavirus în sine nu a fost o bază suficientă, însă un efect direct al acesteia asupra noastră poate să devină o cauză acceptabilă de forță majoră. Ca să folosim un exemplu trivial: închiderea depozitelor de către autorități.
Rar ajung astfel de cazuri în fața instanțelor judecătorești, iar când se întâmplă, acestea accentuează că, de exemplu, până și schimbarea bruscă semnificativă a condițiilor economice trebuie văzută ca făcând parte din riscul în afaceri. Aceasta înseamnă că, chiar și o criză economică sau o schimbare semnificativă a poziției noastre pe piață provocată de o pandemie se încadrează în această categorie - pur și simplu, un risc de afaceri. În practica judiciară, găsim și hotărâri conform cărora singura situație de forță majoră putea fi doar prăbușirea completă a pieței respective, întrucât instanța a considerat că doar aceasta putea constitui o circumstanță „neprevăzută de care nu se putea ține cont în cadrul asumării riscurilor rezonabile” la momentul încheierii contractului.
Totuși, este un semn încurajator faptul că explicația ministerială atașată Codului Civil, precum și literatura de specialitate juridică tratează în mod uniform pandemiile ca fiind cazuri de forță majoră, luând în considerare cele trei condiții menționate anterior.
Minimalizarea riscului la încheierea contractelor
În comunicatul departamentului juridic al Deloitte, sunt rezumate câteva sfaturi și practici utile care servesc la evitarea sau minimizarea riscului. Următoarele șase puncte trebuie luate în considerare în viitor:
- Definirea precisă și documentarea problemei de aprovizionare.
- Cunoașterea exactă a împărțirii responsabilității în baza contractului aplicabil.
- Cunoașterea exactă a împărțirii responsabilității conform dreptului aplicabil.
- Abordare proactivă în interesul unei soluții eficiente.
- Posibilitatea modificării contractului.
- Pregătirea pentru viitor.
Definirea exactă și documentarea problemei în aprovizionare
Pentru a putea reacționa corespunzător la litigiile viitoare, este important să identificați cu exactitate situația existentă și să o documentați. Dacă firma nu își poate îndeplini obligațiile în calitate de furnizor, cauza acestei imposibilități trebuie formulată precis. De exemplu, aici pot fi incluse următoarele situații: oprirea sau carantina impusă prin măsuri ale autorităților, îmbolnăvirea angajaților sau munca de acasă a angajaților. Iar în calitate de client, acceptați doar motive de forță majoră definite cu precizie. Dacă considerați că este necesar, cereți precizări și evitați formularea unor opinii legate de această temă dacă nu cunoașteți faptele exacte.
Cunoașterea exactă a împărțirii responsabilității în baza contractului aplicabil
Pentru a putea lua măsurile legale necesare în mod adecvat și la timp, este important să clarificăm și să cunoaștem în prealabil prevederile contractului privind răspunderea. Conform recomandării Deloitte: „în legătură cu relații contractuale complexe și complicate, se recomandă apelarea la un consilier juridic”.
Cunoașterea exactă a împărțirii responsabilității în baza legii aplicabile
Definiția forței majore și aplicabilitatea acesteia variază de la o țară la alta. Unele țări impun, de exemplu, notificarea prealabilă în caz de forță majoră. În anumite sisteme legale, netrimiterea notificării la timp duce la imposibilitatea aplicării prevederilor privind forța majoră. Dacă sunteți nevoit să trimiteți o asemenea notificare clientului Dvs., scrisoarea respectivă trebuie formulată cu atenție deosebită, pentru a nu vă găsi în situație dezavantajoasă în eventualele litigii ulterioare. În cazul unor comenzi din străinătate, se recomandă să luați în considerare neapărat apelarea la un consilier juridic din țara respectivă.
Atitudine proactivă în vederea soluționării eficiente
Pentru a preveni litigiile sau pentru soluționarea mai facilă a acestora, situația apărută trebuie gestionată proactiv și se recomandă să consultați constant cu partenerii. În paralel cu acestea, verificați prevederile contractelor Dvs. privind soluționarea litigiilor și cercetați care este abordarea instanței judecătorești alese pentru soluționarea litigiilor în cazuri litigioase.
Posibilitatea modificării contractului
Este recomandat să verificați dacă contractele firmei Dvs. pot fi modificate sau eventual reziliate pe motivul forței majore, iar dacă da, care sunt condițiile exacte în care se poate face acest lucru.
Pregătiri pentru viitor
În vederea pregătirii pentru situații similare, este recomandat să aveți în vedere următoarele aspecte:
Este recomandat să revizuiți și să completați prevederile privind situația de forță majoră aplicate până în prezent, și în special să le formulați cu cât mai multă precauție.
Este important să stabilim forul pentru soluționarea litigiilor în modul cel mai favorabil pentru noi. Dacă achiziționarea materiilor prime se face prin intermediul lanțului de aprovizionare, atunci străduiți-vă să asigurați că furnizorii stabilesc același forum de soluționare a disputelor în propriile lor contracte, pentru o soluționare mai ușoară a litigiilor.
Rezumat: când putem invoca forța majoră și la ce să fim atenți?
Putem vorbi despre o situație de forță majoră atunci când, în ciuda unei planificări atente și prevăzătoare, inclusiv a elaborării unui plan de călătorie (care include și informații despre trafic, prognoza meteo etc.) și a exercitării unei diligențe corespunzătoare, nu a fost posibil să se evite sau să se atenueze consecințele acesteia.
Un astfel de caz poate fi, de exemplu, când, ca urmare a unui accident rutier, se formează brusc un ambuteiaj semnificativ și de lungă durată (totuși, nu se poate invoca pentru un ambuteiaj de 15 minute, deoarece trebuie să ne pregătim pentru incertitudinile traficului într-o măsură rezonabilă!).
Pe de altă parte, de exemplu, dacă dăm peste lucrări de reparații la drum pe autostradă, despre care am fi putut să ne informăm în prealabil, chiar dacă petrecem ore în ambuteiaj, nu putem considera acest lucru ca fiind o situație de forță majoră, deoarece este un eveniment care se poate planifica, știind dinainte că este foarte probabil să întâmpinăm ambuteiaje pe acel segment de drum.
Dacă este vorba despre lucrări de reabilitare a drumurilor care nu au fost planificate și nici anunțate în prealabil, situația este, desigur, diferită, deoarece nu am fi putut să ne așteptăm la acestea chiar și în cazul unei pregătiri atente.
De asemenea, este extrem de important să verificăm contractele noastre existente și, pe cât posibil, să precizăm cel puțin articolele referitoare la forță majoră și împărțirea responsabilității. Iar în cazul contractelor viitoare, este recomandat să acordăm atenție deosebit de mare acestor două aspecte.
Alăturați-vă acum de TIMOCOM Marketplace și extindeți-vă rețeaua!